O singuRă viaţă mai multe RegRete =|

UneoRi Regret foaRte multe lucRuRi pe caRe le'am făcut,uneoRi puR şi simplu nu RegRet nimic.
Cineva aR spune că niciodată nu aR tRebui să ai RegRete şi că toate lucRuRile se întîmplă pentRu că poate aşa aR tRebui să se întîmple.
Nu RegRet că te'am cunoscut,RegRet doaR că la un moment dat nu am mai ştiut sau nu am mai vRut să te ascult.
*Nu RegRet că te mai păstrez în minte.
*RegRet că am petRecut cu tine puţin timp din caRe l'am avut.
*Nu RegRet că de cîte ori ne Revedeam eRam neRăbdătoaRe să pun mîna pe faţa ta fină.
*RegRet că nu am vRut să'ţi aRăt cît de mult am ţinut la tine.
*Nu RegRet că stateam seRile îmbRăţişaţi şi ne uitam pe cer,alegîndune steaua.
*RegRet că nu am fost atentă la unele puRtăRi ale mele.
*Nu RegRet că î'ţi mai telefonez cu număR ascuns sau cu număRul meu pentRu ami aduce aminte de vocea ta ,apoi închid neavînd cuRajul ca sa’ţi voRbesc.
*Nu RegRet că te’am pRivit în ochi.
  După atîta timp RegRet că nu am vRut să iau de bune,sfatuRile anumitoR peRsoane.
*RegRet că am ignoRat.
*RegRet că acum tRebue de una singuRă să’mi aduc amint de noi.
*RegRet că am spus “GATA.UITĂMĂ.”
Î’mi dau seama.Sunt conştientă şi Recunosc că am gReşit,spun că’am făcut,am gReşit,am învăţat,ştiu ce numai tRebue să fac deacum în colo.”
♥ Nu RegRet că păstRez în telefon asta:

“Dacă iubiRea mea s’aR măsuRa ,îţi spun acum dRaga mea, că te iubesc pînă la cea mai îndepărtată stea din cea mai îndepăRtată galaxie din cel mai îndepăRtat univeRs, şi înapoi, şi tot aşa de o infinitate de ori.
Te’ am iubit este tRecutul,
Te iubesc este pRezentul,

ViitoRul ce va fi?
Tot mai mult te voi iubi.La mulţi ani şi să ştii ca te iubesc enoRm de mult , şi te Rog să mă ieRţi dacă am gReşit cu ceva
:-* :-* :-* :-* :-* :- *:-* :-* :-* :- *:-* :-* :-* :- *:-* :-* ( 16 :-* ca la 16 ani)

O viata noua :P

În scuRt timp voi începe o viaţă nouă.

O viaţă nouă,o viaţă alătuRi de peRsoane necunoscute,de pRieteni caRe uneoRi le simţeam lipsa.Am absolvit deja gimnaziul.Nouă ani au tRecut pe neobseRvate alătuRi de vechia mea familie.

Pot spune că sunt feRicită deoaRece am ajuns pînă aici.

Deacum voi avea altă familie,alţi colegi,alţi pRieteni cu caRe î'mi voi petRece timpul.

Î'mi voR fi colegi acei pe caRe pot spune că i'am iubit,am ţinut şi încă ţin mult la ei.De cînd au apăRut în viaţa mea,nu mai meRge nimic monoton,totul s'a pictat în culoRi calde.PRobabil că acel gol caRe eRa înainte de ai întilni s'a completat cu devotament şi pRietenie,cu iubiRe si stimă.

Aş vRea să cRed ca nici o dată nu î'mi va păRea Rău ca i'am cunoscut,că am avut încRedere în ei şi că le'am acoRdat timpul meu.Timp de tRei ani voi fi împReună cu ei,împReuna zi de zi.

Zîmbetul de pe faţa mea va fi datoRită loR.

AlătuRi de ei voi Rîde şi tot alătuRi de ei voi plînge(speR să fie lacRimi de feRiciRe).SpeR ca atunci cînd voi intRa în familia loR să fiu acceptată atît cu plusuRile pe care le am,cît şi cu minusuRile de care nu mă pot debaRas                  Vă pot mulţumi pînă la moment de pRietenia pe care mi'aţi dăRuit'o.    :-*

Tăcere deşartă ..=|

          E un fum dens in jurul meu.Te caut dar nu te gasesc.Te caut din priviri dar nu te gasesc.Am nevoie de imbratisarea ta calda mai mult ca niciodata.Simt nevoia sa te vad.Sa vorbim.Iti simt lipsa.Va trebui sa ma obisnuiesc cu ideea ca atunci cand am nevoie de tine nu esti.De obicei erai langa mine.Dar acum aveam nevoie de un gand bun.Nu ai fost...Nu ai vrut.Nu e nimic nu te pot obloga.Contam pe tine.Am crezut ca..dar nu a fost asa!

        Fumul e foarte dens.Incerc sa merg mai departe dar mi-e frica sa nu ma impiedic.Mi-e frica sa nu cad...mi-e frica sa nu ma lovesc de vechea punte cu amintiri.Vreu sa-ti marturisesc ceva.Va trebui sa ramana intre noi.Iti spun ca...dar mai bine nu.Shhhh...daca vei sti sa privesti,vei afla!

Nu vReau să cResc maRe.

După atîta matematică,m'a luat melancolia..şi î'mi este dor de mine şi de anii cei mai fRumoşi ai copilăriei mele.
Î'mi este dor de copilul din mine,care nu mi se mai arată decît mie.
Î'mi este dor de tot ce am pierdut şi am avut atunci cînd eram copil.
Î'mi este dor de vremurile alea..şi î'mi este dor de mine,cea de atunci.
Doamne cît i'mi e de dor.

Nu vreau să cresc mare,nu vreau..!!!Dar timpul mă împinge înainte luîndu'mi aripile de copil şi dîndu'mi în schimb o minte lucidă,raţională şi rece.
Nimic din ce iubeam nu mai e la fel,chiar dacă eu am impresia că nu m'am schimbat,lucrurile din jurul meu se schimbă cu viteza luminii.Eu se pare că am rămas în urmă şi nu mai găsesc nimic din ce iubeam..se pare că lucrurile au zburat ca  "Păpădia".

Pina la capat,doar in felul meu !!

Zile triste, zile singure sau poate doar eu sunt trista si poate doar eu sunt singura. Cu toate astea zilele triste vin dupa ce tu incepi sa absentezi din viata mea. Desi la inceput nu-mi dadeam seama acum realizez ca e greu. Dupa ceva vreme realizez unde am gresit. Realizez ca atunci cand imi spuneai aia nu e bine chiar nu era bine. De ce mereu tanjim dupa un lucru abia dupa ce il pierdem si nu invatam sa-l apreciem la adevarata lui valoare cand inca il avem?

De ce e lumea asa egoista uneori? Sau poate doar eu sunt cea egoista. Nu mi-a spus-o o singura persoana, dar am zis ca trebuie sa fie o aiureala. Chiar asa era – eram egoista. Ma gandeam la mine mai mult decat la tine, greseam si dupa realizam, scuze nu aveam eu treaba cu ele si tot asa. Toate astea au distrus eforturile noastre de a duce acest lucru mai departe. Toate astea m-au distrus pe mine in momentul de fata. Toate astea ma fac sa fiu acum o persoana singura, care nu prea mai zambeste si care se retine de la orice. Oricum si indiferenta are partile ei bune. Acum am constientizat ca uneori e o greseala sa te destainui in fata unei persoane pentru ca devii vulnerabil. Tot acum am constientizat ca trebuia sa tin cont de tine mai mult, sa las de la mine si mai mult si sa gresesc mult mai putin. E greu sa trec peste, dar o voi face intr-un final pentru ca asta e firea umana. Nu mereu putem pastra ceea ce credem noi ca e al nostru.

sfîrşit de vară, sfîrşit de copilarie...

Soare. Cald. Miros de iarbă proaspăt cosita, sfîrsit de vară.
Liniste… şi pasul devine domol, să nu sperie amintirea.Poruncesc gîndului să tacă, să se intoarcă din drum, să stea cuminte lîngă suflet, ca să-l pot asculta. Inchid ochii, ma văd din nou copil. Intr-o altă lume, alt timp... parcă în altă viată.
La vîrsta magică a întrebărilor...
Cer. Albastru, înalt, de necuprins... Intind mîna spre el, aş vrea să-l ating să fur un pic din culoarea lui... să am petecul meu de cer, doar al meu!
Mîna mea mică, nu-l ajunge… las` voi creşte mare şi voi putea sa-l ating, trebuie să am doar răbdare.... Dar pînă atunci? ... Ei, pînă atunci î'mi fac eu unul, doar al meu, îl închid în camera mea şi... gata. Hm... nu ajung nici la tavan, aşa că mă mulţumesc cu un perete, maaare-alb. Şi albul devine albastru, violet, verde, roşu, galben… pînă se termină culorile din tuburi şi pensula se toceste… dar cerul meu nu e gata! Sunt bune şi fardurile surorii, au multe feluri de albastru, ce minunaţie... uite cum sclipeste cerul meu! Cine are un cer mai frumos?!
Zîmbet fugar in colţul gurii, zîmbet de amintire...
Roşu, roşu de la urechi... ale mele... să nu-i fi plăcut mamei cerul meu? De ce? Doar m'am străduit atît! Şi nici nu am apucat sa-i dau cerului meu norişori pufoşi...
Las` că încerc altă dată, că doar mi-a dat tata toţi pereţii de la garaj şi am mult de lucru ca să-i acoper! Şi culori, multe-multe... cine este cel mai fericit copil ?
Uit repede de roşul urechilor...
Verde. De copac înfrunzit, şi un pic de galben... un pic...
De ce pot copacii atinge cerul? Eu de ce nu am ramuri şi frunze? Vreau şi eu! Şi ramuri şi frunze multe şi flori cu albinute şi vînt care să mă adie... Nu se poate... şi mă cam supăr.
Totuşi, poate un fir de iarbă? Nu. Sunt doar un copil, şi atît !
Ciudaţi sunt oamenii ăstia mari, la ei toate încep cu ‘NU’...
Soare, cald, miros de fîn... sfîrşit de vară, sfîrşit de copilarie...
Î'mi rămîn doar amintirile drept mărturie... şi în clipe de răgaz le dau viaţă. Un zîmbet fugar î'mi luminează privirea, am reuşit pentru o clipă să redevin copilul care am fost cîndva!