понедельник, 8 августа 2011 г.

sfîrşit de vară, sfîrşit de copilarie...


Soare. Cald. Miros de iarbă proaspăt cosita, sfîrsit de vară.
Liniste… şi pasul devine domol, să nu sperie amintirea.Poruncesc gîndului să tacă, să se intoarcă din drum, să stea cuminte lîngă suflet, ca să-l pot asculta. Inchid ochii, ma văd din nou copil. Intr-o altă lume, alt timp... parcă în altă viată.
La vîrsta magică a întrebărilor...
Cer. Albastru, înalt, de necuprins... Intind mîna spre el, aş vrea să-l ating să fur un pic din culoarea lui... să am petecul meu de cer, doar al meu!
Mîna mea mică, nu-l ajunge… las` voi creşte mare şi voi putea sa-l ating, trebuie să am doar răbdare.... Dar pînă atunci? ... Ei, pînă atunci î'mi fac eu unul, doar al meu, îl închid în camera mea şi... gata. Hm... nu ajung nici la tavan, aşa că mă mulţumesc cu un perete, maaare-alb. Şi albul devine albastru, violet, verde, roşu, galben… pînă se termină culorile din tuburi şi pensula se toceste… dar cerul meu nu e gata! Sunt bune şi fardurile surorii, au multe feluri de albastru, ce minunaţie... uite cum sclipeste cerul meu! Cine are un cer mai frumos?!
Zîmbet fugar in colţul gurii, zîmbet de amintire...
Roşu, roşu de la urechi... ale mele... să nu-i fi plăcut mamei cerul meu? De ce? Doar m'am străduit atît! Şi nici nu am apucat sa-i dau cerului meu norişori pufoşi...
Las` că încerc altă dată, că doar mi-a dat tata toţi pereţii de la garaj şi am mult de lucru ca să-i acoper! Şi culori, multe-multe... cine este cel mai fericit copil ?
Uit repede de roşul urechilor...
Verde. De copac înfrunzit, şi un pic de galben... un pic...
De ce pot copacii atinge cerul? Eu de ce nu am ramuri şi frunze? Vreau şi eu! Şi ramuri şi frunze multe şi flori cu albinute şi vînt care să mă adie... Nu se poate... şi mă cam supăr.
Totuşi, poate un fir de iarbă? Nu. Sunt doar un copil, şi atît !
Ciudaţi sunt oamenii ăstia mari, la ei toate încep cu ‘NU’...
Soare, cald, miros de fîn... sfîrşit de vară, sfîrşit de copilarie...
Î'mi rămîn doar amintirile drept mărturie... şi în clipe de răgaz le dau viaţă. Un zîmbet fugar î'mi luminează privirea, am reuşit pentru o clipă să redevin copilul care am fost cîndva!

Комментариев нет:

Отправить комментарий