Am invatat de-a lungul timpului sa zboR cu aRipi de iubiRe, cu aRipi de pRietenie. Sa i'mi constRuiesc vise si speRante si sa cRed in ele. Sa imbRatisez atunci cind sufletul imi spune, sa iubesc faRa sa vReau sa ceR nimic, si, sa i'mi tRansfoRm dRagostea in cuvinte atit de gReu de Rostit altadata. Mi s-a intimplat sa cRed in cei dRagi mai mult decit in mine. Sa ma aRunc in povesti de dRagoste faRa a fi convinsa fiind ca undeva, cindva, ni se va aRata si noua un taRm doaR al nostRu. DaR, de cele mai multe oRi am sfirsit dezamagita. Si nu de cei pe caRe ii iubeam, ci de naivitatea mea cu caRe cRedeam in “pentRu totdeauna”. UneoRi, am Renuntat la vise pentRu cei dRagi, si am facut-o din tot sufletul pentRu ca ii iubeam. AlteoRi am ales sa nu pasesc pe un alt dRum caRe sa ma duca depaRte de ei. Si, nu am RegRetat nici'o clipa. DaR oamenii sunt oameni. Si eu, si ei. Si oamenii gResesc, si oamenii se supaRa, ne supaRa, si oamenii deceptioneaza. Si, poate ca dincolo de iubiRea pe caRe le-o poRt, dincolo de doRul caRe ma mistuie atunci cind i'mi sunt depaRte, dincolo de duReRea pe caRe doaR sufletul meu o cunoaste atunci cind ei pleaca, aR tRebui, totusi, sa pRivesc viata asa cum este, sa Renunt la copilul naiv si imatuR din mine caRe inca mai cRede in basme, si sa invat ca totusi suntem atit de singuRi in lumea asta...

...

E tirziu...Am inca de invatat,am mult de invatat..miine iaRasi o zi gRea.
IstoRia ,fRanceza,mate,fizica...uf..iaRasi stResata..daR nu am chef de invatat .Mi-a venit asa un doR.Un doR ce nu poate fi lasat la o paRte.Nu pot ca sa nu-i dau impoRtanta,nu pot,doaR e doRul meu,doRul meu legat de tine.
pozele,stau chiaR in fata mea  (acele poze,i'ti multumesc le voi pastRa ,elei'mi voR aduce aminte de tn..,de noi..,de tot ceea ce a fost fRumos)
(=  iesti un DROG"

Si uite ca tot i-mi mai aduc aminte,i-mi aduc aminte inca si foaRte des..

Simt nevoia ..

Simt nevoia să scRiu zilnic despRe ceva, mai mult sau mai puțin inteResant. Așa mi-e felul. Totul e ok până acum, cRed. De acum începe adevăRata tReabă (dacă-i pot spune așa, cRed că mai bine foloseam alt cuvânt … cRed:)). În ultima vReme simt nevoia din ce în ce mai mult să scRiu tot mai multe postuRi ce au legătuRă cu tine. Mă leg de tot ce pot doaR pentru a mai scRie măcaR un post cu și despRe tine pe zi, măcaR unul caRe să-ți fuRe zâmbetul de pe chip și să mi-l aducă mie, înainte de culcaRe  .

Caut nod în papuRă doaR, doaR mai găsesc ceva caRe ma Relaxează, ceva ce poate să-mi dea puteRea de a zâmbi cu toate că sunt frRântă de oboseală, ceva cu adevăRat special pentRu o ființă specială ca tine …

Cine citește de pe aici cRede că sunt nebuna, poate și tu cRezi asta … daR în momentul ăsta cRed că după tine sunt nebuna … tu ce crezi ? Astăzi cRed că sunt în pană de idei, mai mult ca siguR (oRi sunt pRea obosita). Totuși până mai spre seaRă poate-mi vine inspiRația necesaRă, tot de la tine tRebuie să vină, poate vii chiaR tu ..
Mi-e doR de peRsoane dRagi si am cuRajul sa spun ce simt. Rid ca un copil, iaR asta ma face sa ma simt bine. Resimt Ranile din tRecut, daR I’mi pastRez inima deschisa. I’mi Recunosc gReselile, daR nu ii condamn pe cei caRe mi-au gResit. Nu RegRet nimic din ce am facut si pRivesc in viitoR cu optimism.  Ma schimb… Simt…. Iubesc. …TRaiesc.  Dau dRumul la muzica si ma las din nou puRtata de val.…si de amintiRi.

Lumină și întuneRic...

Ceață. ÎntuneRic. Imagini neclaRe ,caRe se pierd foaRte Repede. O lumină puteRnică îmi deschide ochii și mă face să zâmbesc din nou, daR din păcate mă păRăsește mai Repede decât cRedeam, lăsându-mă de unde am plecat. Visez? E Realitate? Totul e confuz…Toate se întâmplă aici, în sufletul meu. Mă simt bizaR, tot ce se întâmplă în inima mea mă uimește. În această lume un singuR cuvânt guveRnează momentan: confuzia. Ea se difuzează din ce în ce mai taRe, din ce în ce mai adânc. Ah, pRea multe sentimente, pRea multe întRebări, pRea multe întâmplăRi, mai am puțin și nu mai Rezist. Mă dăRâm. Sufletul meu aRe nevoie de o pauză, neapăRat. E pRea încăRcat. TTăiește pRea multe stăRi, nici nu știe ce să cReadă. TRebuie să îl ajut să își Revină, paRcă e bolnav acum și Rrebuie neapăRat îngRijit… Deși până acum fusese atât de bine, se compoRta atât de noRmal, eRa atât de feRicit, ceva s-a schimbat. SpeR că nu pentRu mult timp. Și nici nu  cRed asta. ARe nevoie doaR să fie lăsat în pace, de fapt, să pot să îl contRolez. DaR e atât de gReu! :(   Mai gReu decât cRedeam. Cu cât înceRc să te ajut, dRagă inimă, mai multe duReRi de cap îmi dai ! Se paRe că azi nu pRea vRei să coopeRezi deloc. Asta chiaR mă suRpRinde. De ce? VoRbește-mi, nu mai fii așa! E așa de gReu să Recunoști anumite lucRuRi? E atât de dificil ceea ce eu îți ceR? Te Rog, mai gândește-te, nu mă lăsa așa. Mă întRistezi mai mult decât îmi imaginam. Încep să devin una cu tine, să simt exact ceea ce simți și tu. Tocmai ce scăpasem puțin și iaRăși ai Revenit ! Confuzie, confuzie, și iaRăși confuzie! Acum o simt și eu poate mai taRe decât o simți tu. Mi-e milă de tine, îmi paRe Rău să ți-o spun. Adică, de fapt, mi-e milă de mine?!   Nu, așa ceva nu e posibil. DoR, iubiRe, sufeRință, bucuRie, tRistețe, neRvozitate, epuizaRe,extaz, toate întR-un singuR moment și într-un singuR loc. E pRea mult, nu cRezi?! Ascultă-mă și pe mine, hai să ne decidem. Eu una, m-am decis. Nu e o alegeRe pozitivă, daR asta simt eu în secunda asta : melancolie și epuizaRe !Degeaba înceRc să mă înveselesc sau alții să mă înveselească, pRintRe puținele oRi din viață Renunț la optimism,la sfatuRi și la tot și puR și simplu mă bag sub așteRnutuRile pline de o miReasmă imbRatisindu-mi uRsuletul si inceRc a mă mai calma. Numai în vise pot să scap de starea asta. Numai tărâmul somnului ar putea să mă mai salveze în acest moment. Știu că data viitoare când o să citesc aceasta postaRe o să mi se paRă absuRd și poate chiaR tâmpit, daR asta-i inima și nu pot să fac nimic. Poate doaR să mă înec în scRis și în vise. Asta e o soluție caRe deși paRe nepotRivită pentRu mine aRe efecte benefice. Când mă voi tRezi din somn (și la propRiu și la figuRat) speR sinceR să fi fost doaR ca un vis, ca o amintiRe veche ce pot să o șteRg din mintea mea..