Lumină și întuneRic...

Ceață. ÎntuneRic. Imagini neclaRe ,caRe se pierd foaRte Repede. O lumină puteRnică îmi deschide ochii și mă face să zâmbesc din nou, daR din păcate mă păRăsește mai Repede decât cRedeam, lăsându-mă de unde am plecat. Visez? E Realitate? Totul e confuz…Toate se întâmplă aici, în sufletul meu. Mă simt bizaR, tot ce se întâmplă în inima mea mă uimește. În această lume un singuR cuvânt guveRnează momentan: confuzia. Ea se difuzează din ce în ce mai taRe, din ce în ce mai adânc. Ah, pRea multe sentimente, pRea multe întRebări, pRea multe întâmplăRi, mai am puțin și nu mai Rezist. Mă dăRâm. Sufletul meu aRe nevoie de o pauză, neapăRat. E pRea încăRcat. TTăiește pRea multe stăRi, nici nu știe ce să cReadă. TRebuie să îl ajut să își Revină, paRcă e bolnav acum și Rrebuie neapăRat îngRijit… Deși până acum fusese atât de bine, se compoRta atât de noRmal, eRa atât de feRicit, ceva s-a schimbat. SpeR că nu pentRu mult timp. Și nici nu  cRed asta. ARe nevoie doaR să fie lăsat în pace, de fapt, să pot să îl contRolez. DaR e atât de gReu! :(   Mai gReu decât cRedeam. Cu cât înceRc să te ajut, dRagă inimă, mai multe duReRi de cap îmi dai ! Se paRe că azi nu pRea vRei să coopeRezi deloc. Asta chiaR mă suRpRinde. De ce? VoRbește-mi, nu mai fii așa! E așa de gReu să Recunoști anumite lucRuRi? E atât de dificil ceea ce eu îți ceR? Te Rog, mai gândește-te, nu mă lăsa așa. Mă întRistezi mai mult decât îmi imaginam. Încep să devin una cu tine, să simt exact ceea ce simți și tu. Tocmai ce scăpasem puțin și iaRăși ai Revenit ! Confuzie, confuzie, și iaRăși confuzie! Acum o simt și eu poate mai taRe decât o simți tu. Mi-e milă de tine, îmi paRe Rău să ți-o spun. Adică, de fapt, mi-e milă de mine?!   Nu, așa ceva nu e posibil. DoR, iubiRe, sufeRință, bucuRie, tRistețe, neRvozitate, epuizaRe,extaz, toate întR-un singuR moment și într-un singuR loc. E pRea mult, nu cRezi?! Ascultă-mă și pe mine, hai să ne decidem. Eu una, m-am decis. Nu e o alegeRe pozitivă, daR asta simt eu în secunda asta : melancolie și epuizaRe !Degeaba înceRc să mă înveselesc sau alții să mă înveselească, pRintRe puținele oRi din viață Renunț la optimism,la sfatuRi și la tot și puR și simplu mă bag sub așteRnutuRile pline de o miReasmă imbRatisindu-mi uRsuletul si inceRc a mă mai calma. Numai în vise pot să scap de starea asta. Numai tărâmul somnului ar putea să mă mai salveze în acest moment. Știu că data viitoare când o să citesc aceasta postaRe o să mi se paRă absuRd și poate chiaR tâmpit, daR asta-i inima și nu pot să fac nimic. Poate doaR să mă înec în scRis și în vise. Asta e o soluție caRe deși paRe nepotRivită pentRu mine aRe efecte benefice. Când mă voi tRezi din somn (și la propRiu și la figuRat) speR sinceR să fi fost doaR ca un vis, ca o amintiRe veche ce pot să o șteRg din mintea mea..