DECEMBRIE..

DecembRie... Ploaie de lumina.

DecembRie! Inchid ochii
si-i deschid.
DecembRie! Visez maRea,
n-o ating.
DecembRie! Aud vaRa,
daR n-o simt.
DecembRie! Pictez pasaRi
si le-anim.
DecembRie! Ma uit la soaRe
si-l apRind.
DecembRie! Ciupesc noRii,
daR nu ploua.
DecembRie! Iubesc vintul,
imbrratisandu-l.
DecembRie! Cade-o petala,
o ia gindul.
DecembRie! ScRiu la tine,
nu pRimesti.
DecembRie! Cade nisipul,
tRece timpul.
DecembRie! IncRunt fRuntea,
ingheata luntRea.
DecembRie! AlatuR bRatele,
privesc paduRile.

17 anişoRi =P

Ziua a 19 din decembRie,o zi cum s'aR spune mai deosebita decit celelalte,"ziua mea".
O zi in caRe am putut sa fiu feRicita,am putut sa inteleg ca pentRu cineva contez,cineva se bucuRa de existenta mea.
De la 00:01 am fost felicitata.Am pRimit mesaje de felicitaRe ce pentRu mine au fost atit de impoRtante..m-am simtit cea mai feRicita.
La scol alatuRi de colegii mei m-am simtit nemaipomenit.FeteloR alatuRi de voi am simtit dRagoste si sustineRe ,va multumesc pentRu tot (hug).
Am saRbatoRit dupa oRe putin ,dupa caRe am fost felicitata inca odata de toti,am fost data "HuRa" =P.
Acasa am avut Rude ce mi'au uRat la multi ani .Mi'am doRit cele mai fRumoase lucRuRi de pe pamint.
Mi-a fost facuta o suRpRiza,sinceRa sa fiu nu m-am asteptat.Cele mai fRumoase floRi,floRile mele pRefeRate =P  (i'ti multumesc).

Toata ziua m-am simtit pRintesa =P (asa cum i-mi spune si soRa mea :P)
Multumesc din suflet toti celoR ce nu au uitat de mn.:-*

Sf. AndRei

Pofta de a citi asa zisele"VRaji" ce se fac in ajunu'l acestei saRbatoRi.Ce-i dRept nu pRea cRed eu in toate astea,daR daca'i obicei ,obicei sa fie.

I'mi povestea si bunica odata cum se pRegatea si ea de aceasta saRbatoaRe pe cind eRa tinaRa . =D Punea gRiul la incoltit cu citeva zile inainte,dupa aceasta il alegeau pe acel ce a pRins colte si il denumeau..=D (mult de scRis..)

Cit de bine aR fi daca ti'ai putea intRadevaR vedea acel "URSIT !"

O sa inceRc si eu vReo nebunie din astea,poate i'mi apaRe ceva =D

            Bafta si voua feteloR !  ;)

Si am asa un doR de lacRimi..

lacRimi…doR de lacRimi…lacRimi pentRu cine?…pentRu cei caRe nu meRita? pentRu ca cei caRe meRita nu te voR face sa plingi…lacRimi…pentRu ce?…pentRu ce cRezi ca n-ai tRait si ca poate nu vei tRai nici de acum incolo?….lacRimi….doaR lacRimi de tRistete?….nu, lacRimi de feRiciRe….lacRimi pentRu bucuRia de a putea pRivi ceea ce ti-este mai dRag ca viata….lacRimi pentRu bucuRia de a te sti iubita….lacRimi pentRu bucuRia  de a simti ca exista acea jumatate a sufletului tau care poate reuni intregul….lacrimi de bucurie pentru ca ai reusit  acolo unde nu mai sperai….lacrimi de bucurie…doaR lacRimi…doR de lacRimi…
                                         

Am invatat de-a lungul timpului sa zboR cu aRipi de iubiRe, cu aRipi de pRietenie. Sa i'mi constRuiesc vise si speRante si sa cRed in ele. Sa imbRatisez atunci cind sufletul imi spune, sa iubesc faRa sa vReau sa ceR nimic, si, sa i'mi tRansfoRm dRagostea in cuvinte atit de gReu de Rostit altadata. Mi s-a intimplat sa cRed in cei dRagi mai mult decit in mine. Sa ma aRunc in povesti de dRagoste faRa a fi convinsa fiind ca undeva, cindva, ni se va aRata si noua un taRm doaR al nostRu. DaR, de cele mai multe oRi am sfirsit dezamagita. Si nu de cei pe caRe ii iubeam, ci de naivitatea mea cu caRe cRedeam in “pentRu totdeauna”. UneoRi, am Renuntat la vise pentRu cei dRagi, si am facut-o din tot sufletul pentRu ca ii iubeam. AlteoRi am ales sa nu pasesc pe un alt dRum caRe sa ma duca depaRte de ei. Si, nu am RegRetat nici'o clipa. DaR oamenii sunt oameni. Si eu, si ei. Si oamenii gResesc, si oamenii se supaRa, ne supaRa, si oamenii deceptioneaza. Si, poate ca dincolo de iubiRea pe caRe le-o poRt, dincolo de doRul caRe ma mistuie atunci cind i'mi sunt depaRte, dincolo de duReRea pe caRe doaR sufletul meu o cunoaste atunci cind ei pleaca, aR tRebui, totusi, sa pRivesc viata asa cum este, sa Renunt la copilul naiv si imatuR din mine caRe inca mai cRede in basme, si sa invat ca totusi suntem atit de singuRi in lumea asta...

...

E tirziu...Am inca de invatat,am mult de invatat..miine iaRasi o zi gRea.
IstoRia ,fRanceza,mate,fizica...uf..iaRasi stResata..daR nu am chef de invatat .Mi-a venit asa un doR.Un doR ce nu poate fi lasat la o paRte.Nu pot ca sa nu-i dau impoRtanta,nu pot,doaR e doRul meu,doRul meu legat de tine.
pozele,stau chiaR in fata mea  (acele poze,i'ti multumesc le voi pastRa ,elei'mi voR aduce aminte de tn..,de noi..,de tot ceea ce a fost fRumos)
(=  iesti un DROG"

Si uite ca tot i-mi mai aduc aminte,i-mi aduc aminte inca si foaRte des..

Simt nevoia ..

Simt nevoia să scRiu zilnic despRe ceva, mai mult sau mai puțin inteResant. Așa mi-e felul. Totul e ok până acum, cRed. De acum începe adevăRata tReabă (dacă-i pot spune așa, cRed că mai bine foloseam alt cuvânt … cRed:)). În ultima vReme simt nevoia din ce în ce mai mult să scRiu tot mai multe postuRi ce au legătuRă cu tine. Mă leg de tot ce pot doaR pentru a mai scRie măcaR un post cu și despRe tine pe zi, măcaR unul caRe să-ți fuRe zâmbetul de pe chip și să mi-l aducă mie, înainte de culcaRe  .

Caut nod în papuRă doaR, doaR mai găsesc ceva caRe ma Relaxează, ceva ce poate să-mi dea puteRea de a zâmbi cu toate că sunt frRântă de oboseală, ceva cu adevăRat special pentRu o ființă specială ca tine …

Cine citește de pe aici cRede că sunt nebuna, poate și tu cRezi asta … daR în momentul ăsta cRed că după tine sunt nebuna … tu ce crezi ? Astăzi cRed că sunt în pană de idei, mai mult ca siguR (oRi sunt pRea obosita). Totuși până mai spre seaRă poate-mi vine inspiRația necesaRă, tot de la tine tRebuie să vină, poate vii chiaR tu ..
Mi-e doR de peRsoane dRagi si am cuRajul sa spun ce simt. Rid ca un copil, iaR asta ma face sa ma simt bine. Resimt Ranile din tRecut, daR I’mi pastRez inima deschisa. I’mi Recunosc gReselile, daR nu ii condamn pe cei caRe mi-au gResit. Nu RegRet nimic din ce am facut si pRivesc in viitoR cu optimism.  Ma schimb… Simt…. Iubesc. …TRaiesc.  Dau dRumul la muzica si ma las din nou puRtata de val.…si de amintiRi.

Lumină și întuneRic...

Ceață. ÎntuneRic. Imagini neclaRe ,caRe se pierd foaRte Repede. O lumină puteRnică îmi deschide ochii și mă face să zâmbesc din nou, daR din păcate mă păRăsește mai Repede decât cRedeam, lăsându-mă de unde am plecat. Visez? E Realitate? Totul e confuz…Toate se întâmplă aici, în sufletul meu. Mă simt bizaR, tot ce se întâmplă în inima mea mă uimește. În această lume un singuR cuvânt guveRnează momentan: confuzia. Ea se difuzează din ce în ce mai taRe, din ce în ce mai adânc. Ah, pRea multe sentimente, pRea multe întRebări, pRea multe întâmplăRi, mai am puțin și nu mai Rezist. Mă dăRâm. Sufletul meu aRe nevoie de o pauză, neapăRat. E pRea încăRcat. TTăiește pRea multe stăRi, nici nu știe ce să cReadă. TRebuie să îl ajut să își Revină, paRcă e bolnav acum și Rrebuie neapăRat îngRijit… Deși până acum fusese atât de bine, se compoRta atât de noRmal, eRa atât de feRicit, ceva s-a schimbat. SpeR că nu pentRu mult timp. Și nici nu  cRed asta. ARe nevoie doaR să fie lăsat în pace, de fapt, să pot să îl contRolez. DaR e atât de gReu! :(   Mai gReu decât cRedeam. Cu cât înceRc să te ajut, dRagă inimă, mai multe duReRi de cap îmi dai ! Se paRe că azi nu pRea vRei să coopeRezi deloc. Asta chiaR mă suRpRinde. De ce? VoRbește-mi, nu mai fii așa! E așa de gReu să Recunoști anumite lucRuRi? E atât de dificil ceea ce eu îți ceR? Te Rog, mai gândește-te, nu mă lăsa așa. Mă întRistezi mai mult decât îmi imaginam. Încep să devin una cu tine, să simt exact ceea ce simți și tu. Tocmai ce scăpasem puțin și iaRăși ai Revenit ! Confuzie, confuzie, și iaRăși confuzie! Acum o simt și eu poate mai taRe decât o simți tu. Mi-e milă de tine, îmi paRe Rău să ți-o spun. Adică, de fapt, mi-e milă de mine?!   Nu, așa ceva nu e posibil. DoR, iubiRe, sufeRință, bucuRie, tRistețe, neRvozitate, epuizaRe,extaz, toate întR-un singuR moment și într-un singuR loc. E pRea mult, nu cRezi?! Ascultă-mă și pe mine, hai să ne decidem. Eu una, m-am decis. Nu e o alegeRe pozitivă, daR asta simt eu în secunda asta : melancolie și epuizaRe !Degeaba înceRc să mă înveselesc sau alții să mă înveselească, pRintRe puținele oRi din viață Renunț la optimism,la sfatuRi și la tot și puR și simplu mă bag sub așteRnutuRile pline de o miReasmă imbRatisindu-mi uRsuletul si inceRc a mă mai calma. Numai în vise pot să scap de starea asta. Numai tărâmul somnului ar putea să mă mai salveze în acest moment. Știu că data viitoare când o să citesc aceasta postaRe o să mi se paRă absuRd și poate chiaR tâmpit, daR asta-i inima și nu pot să fac nimic. Poate doaR să mă înec în scRis și în vise. Asta e o soluție caRe deși paRe nepotRivită pentRu mine aRe efecte benefice. Când mă voi tRezi din somn (și la propRiu și la figuRat) speR sinceR să fi fost doaR ca un vis, ca o amintiRe veche ce pot să o șteRg din mintea mea..

Si iaR e toamna ...

Da, asteptam sa vina si toamna ...ma gindeam cum voR fi zilele toamnei acestea .....zdrentuite si putin cam plinse ....PRiveam copacii plini de fRunze sanatoase si verzi , inca in aRsita veRii ,daR zimbeam caci stiam ca ea, toamna eRa deja pe dRum...

O simtem in dRum spre mine ,in dRum spRe tine ! IaR acum este deja aici .....Imi eRa putin teama sa o doResc pentRu ca exista acea prejudecata .....cum ca toamna aR fi tRista ......ei ,da ......cRed ca putina tRistete nu stRica nimanui ! Asa ca imi asum Riscul de a fi putin tRista toamna asta ...
Inchid ochii si pasesc peste fRuzele cazute deja pe stRazi .....sunt doaR eu cu toamna , si e liniste ...AdoR vantul acesta caRe imi mingaie paRul .URmele pasiloR nu se mai vad , nici nu aR avea cum pentRu ca fRunzele cad    meReu si meReu in uRma mea .....DaR e liniste !!! Toamna asta iubesc linistea .....as putea sa soptesc fRunzelor sa nu fie tRiste , daR ele deja stiu asta !                                                                                           iubesc Toamna :P
                            toamna imi aduce aminte de noi,toamna mi te'a adus pe tine..

StRopi de ploaie..:P

DesprR tine am voRbit destul.Am spus cit esti de bun,cat de Rau,cit de idiot,cit de simpatic,cit de amuzant,cit de insuportabil,cit de fRumos,cit de uRit...
DespRe mine...Si despRe mine am voRbit destul.Am spus cit sunt de...iRonica,Rea,buna,uRita,fRumoasa,idioata,nesufeRita,dRaguta,simpatica,amuzanta,oRibila,visatoaRe...
DespRe Pamait,am voRbit la fel de mult...
Am voRbit de tot.
DaR despRe ploaie?
DespRe ploaie cine vorbeste?
Hai,sa stam de voRba,sa voRbim de ploaie,sa gindim,sa ne amintim de ea,sa ne amintim de noi...
Stateam in ploaie.CResteam.Ne iubeam.Ascultam picatuRile.VoRbeam sau taceam.PRiveam.Si toate astea,sub pRiviRile ploii.Totul,toate,sub ea.
Iti mai aduci aminte ploile de octombbRie?Rece,pline de iubire...PaRca ne iubeam mai mult.Visam.Ne ascundeam impReuna in spatele ei,intr-un hotaR nestatoRnic de vReme,intR-un ceR intins cu stele ca maRea pe pamint...
Ne indRagosteam mai mult cu fiecaRe stRop.
Si stii?
Nu stii.Nu stii nimic.Nu stii nimic de ploaie...Hai,Raspunde,ca asa e.Nu stii nimic.Nu te inteReseaza.Te-ai gindit vReodata la ploaie?
Eu da.
M-am gindit tot timpul.M-am gindit la multe,in ea,in picatuRi de apa.
Ne cRedem ingeri atunci cind stam in ploaie...Stii?Avem aRipi si zbuRam.ImpReuna.Mina-n mina,pRivindu-ne,Rizand...Suntem flutuRi de apa.
Aminteste-ti cind ploua.Cind ploua peste sufletele noastRe,udindu-le...Cind inchideam ochii si visam,asa,uzi...Ploua cu noi.

10.10.2011

O zi speciala pentRu tine.O zi in caRe nu am putut sa'ti fiu alatuRi,si totusi mi'am doRit'o foaRte mult.:(
Azi m'am gindit mai mult ca niciodata la tn.Am scRis in juRnal,ce cRezi ca am putut scRi inafaRa de momentele ce i'mi aduc aminte de tine.VineRi impReuna culcati pe iaRba uscata,pe pamintul Rece uitindune la ceR numaRind stelele,imbRatisindune shi alintindune.Simbata,uf...acea ploae :D ideea mea nebuna de a sta in ploae imbRatisati :D  pe la miezul noptii mda..o ploae Rece de toamna..uzi  de nu ne mai simteam :D FRigul pe caRe l'am simtit   bRR,daR oRicum nu ai Renuntat  nici tu nici eu (sarmanica Mihaela a avut shi ea de sufeRit din cauza ideiloR noastRe :d m-am culcat impReuna cu ea cind am vanit acasa,si la pRima atingeRe a spus ca voi sunteti chiar "nebuni"  :D  eram Rece de nu ma mai putea simti nici ea)  .Ai mai facut ceva ce ma cam suRprins. :)  Mda o idee de a ta..Mi-ai spus ceva si de un "Test"  am inteles eu "idiotenie" la ce ai facut tu RefeReRe,si niste idei cocotate de ale tale pe caRe le-ai si facut :D  uf..Rautate )) ei bine..pastRez Restu amintiRiloR pentRu mine :P         (momente placute ) ;)
 Acum ca iaRasi singuRa sunt, i'mi este din nou doR de tn..si de toate nebuniile facute impReuna.
 In aceasta zi am putut doaR sa-ti scRiu un sms prin care sa te pot felicita..shi sa te sun de a vedea ce faci..nimik alt ceva :(
  Ti-am facut un mik cadou,nustiu daca ti-a placut asa de mult cum mi-ai spus,daR totusi speR ca a fost pe placul tau. CRed ca atunci cind il vei puRta o sa'ti poti aduci aminte de mine :) Nu am putut sa'ti fiu alatuRi,nu am putut sa te pRivesc in ochi spunindu'ti "FelicitaRi scumpul meu bublik", nu am avut ocazia sa fac multe lucRuri pe caRe mi leas fi doRit foaRte mult.
   Ei si totusi m-am gindit neincetat la tn.
Mi'ai spus si astazi la fel ca shi in celelalte zile ca ma iubesti.Nustiu de ce ma iubesti,daR speR sa fie nu doaR simple cuvinte..)
 La multi ani inca o data si sa stii ca tin mult la tine (hug).

Toamna...

Toamna incepe cu T de la TINE , …Vint…incepe cu V de la …vint ce-mi Rascoleste sufletul si-mi Ravaseste amintiRile…ARamii…incepe cu A de la …fRunze aRamii…ooo!!!… cita nostalgie…Galben incepe cu G de la  …fRunze galbene caRe inceaRca sa acopeRe ce am pieRdut de mult…

19.09.2011

 (am fi avut un an impReuna)

Daca a inceput cu o melodie eRa firesc sa se teRmine cu o melodie, chiaR daca numele i l-am paRafRazat... Ce am avut a fost fRumos, a fost altceva.  M-ai facut sa Rid atunci cand cRedeam ca imi este imposibil sa Rid, insa m-ai facut sa pling atunci cand mi se paRea imposibil sa pling.Aleg sa tin minte momentele petRecute impReuna. Poate cRezi asta sau poate ca nu, insa sunt impacata cu faptul ca atita timp cit am fost impReuna nu a existat nimeni si nimic in afara de tine.

Aleg sa imi amintesc doaR clipele in care ma faceai sa rid, locurile noi pe care le-am descoperit impReuna, iaRba pe care am mototolit’o cu ideile noastRe tRasnite,acel scaun din apRopieRea casei mele pe caRe deseoRi stateam,paRfumul tau caRe de cite oRi il simteam eRam otRavita de placerea ta.SeRile inteRminabile pe care le voRbeam si le Rideam de parka eRam singuRi pe pamint.. Aleg sa imi aduc aminte cu placeRe tot ce elegat de noi. Felul tau tandRu de a fi ma face sa mai tin totusi extRem de mult  la tine ,pentRu ca atunci cand nu ma simteam bine ma stRingeai in bRate si uitam de totul; pentRu pasiunea si pentRu gesturRle spontane si fRumoase pe caRe le faceai; pentru ca eRai asa cum eRai..."NU TE VOI UITA"

Aleg sa iubesc in continuare amintiRea "noastRa" chiaR daca ma doaRe ce imi spui si chiaR daca stiu ca esti convins ca ceea ce cRezi este adevaRat. Vei Ramane intotdeauna cel mai bun pRieten al meu chiar daca o paRte din mine nu va mai exista pentRu ca ai luat-o cu tine, pentRu ca inca o pastRezi sau ai schimbat-o sau pentRu ca ai steRs-o puR si simplu...

Aleg sa cRed ca undeva-acolo ceea ce mi-ai spus, nici tu nu cRezi ca este adevaRat si ca m-ai iubit asa cum te-am iubit, ca mi-ai acoRdat incRederea pe care ti-am acoRdat-o.
Mi-am doRit extRem de mult ca in aceasta zi sa pot simti gustul feRiciRii,sa nu fac nimik alt ceva decit sa-ti sun sa voRbim..am avUt foaRte multe planuRi pe ziua de azi..,care s-au dus dRacului (:
In acesta zi m-am ofeRit a stau non-stop cu pozele tale in fata ochiloR(acele poze pe caRe mi leai daRuit de cind eRai mic) le adoR ..le pastRez si de fiece data cind le pRivesc te vad in fata ochilor..
Nustiu daca voi putea uita vReodata gustul iubiRii pe care l-am simtit alatuRi de “El”

Ne stingem..

Degeaba plâng,degeaba taci

Ce-a fost fRumos s-a teRminat.

Cu tot ce spui doaR Rău îmi faci

Povestea noastră s-a-ncheiat.

Nu ştiu,nu pot a nu mai plânge

Căci amintiRile mă doR,

Din urmă un Regret m-ajunge

C-ai Renunţat mult pRea uşoR.

Aveam atâtea vise-n noi

Şi zilnic le-mplineam,daR iată,

Deşi meReu visam în doi

De ierR nu mai visăm deodată.

Tu ai ales s-o iei pe dRumul

Ce de mine te-a-nstRăinat,

Eu sunt copila,tu nebunul

Ce-al noastRu vis a spulbeRat.

Degeaba plâng,degeaba taci

De azi nu mai există noi,

Cu tot ce spui doaR Rău îmi faci

Aş vRea să dăm timpul ‘napoi…

Am obosit..

Am obosit sa astept, am obosit sa cRed, am obosit sa visez, am obosit sa imi cReez o lume a mea. Si am obosit sa scRiu, am obosit sa citesc, am obosit sa vad lucRuRi pe care nu le inteleg. Am obosit sa ma uit la oameni si sa vad tRistete, duReRe si violenta,am obosit sa dau sfatuRi si sa le spun oameniloR ca totul va fi bine si se va Rezolva. Am obosit sa fiu ca un hotel din caRe lumea vine si pleaca dupa bunul plac. Si am obosit sa fiu meReu amabila si dRaguta, am obosit sa i'mi Reamintesc,am obosit sa pling,am obosit sa ma pRefac ca totul e ok, am obosit sa ma abtin sa nu tip din toate puteRile. Am obosit sa vReau multe si sa nu am nimic, am obosit sa aud vorbe goale si pRomisiuni, am obosit paRca sa fiu eu. Sunt total lipsita de inspiRatie,  nu mai am idei, sunt saRaca.Desi fizic sunt odihnita ma simt obosita, desi am oameni in jurul meu simt ca vReau altceva, poate o alta schimbaRe.Nu imi gasesc locul, vReau sa fiu aici si acolo, vReau sa fac totul si nimic, vReau sa stau si sa plec. Si simt o liniste cutRemuratoaRe, o liniste caRe ma nelinisteste. Nu am idei, nu am inspiRatie, am chef de tot si nu am chef de nimic. VReau mai mult de la mine, de la tine, de la viata, si nu stiu ce vReau. Azi te iubesc, maine te uRasc.Am obosit sa ma simt singura inconjurata de oameni, am obosit sa obosesc.   =|

O singuRă viaţă mai multe RegRete =|

UneoRi Regret foaRte multe lucRuRi pe caRe le'am făcut,uneoRi puR şi simplu nu RegRet nimic.
Cineva aR spune că niciodată nu aR tRebui să ai RegRete şi că toate lucRuRile se întîmplă pentRu că poate aşa aR tRebui să se întîmple.
Nu RegRet că te'am cunoscut,RegRet doaR că la un moment dat nu am mai ştiut sau nu am mai vRut să te ascult.
*Nu RegRet că te mai păstrez în minte.
*RegRet că am petRecut cu tine puţin timp din caRe l'am avut.
*Nu RegRet că de cîte ori ne Revedeam eRam neRăbdătoaRe să pun mîna pe faţa ta fină.
*RegRet că nu am vRut să'ţi aRăt cît de mult am ţinut la tine.
*Nu RegRet că stateam seRile îmbRăţişaţi şi ne uitam pe cer,alegîndune steaua.
*RegRet că nu am fost atentă la unele puRtăRi ale mele.
*Nu RegRet că î'ţi mai telefonez cu număR ascuns sau cu număRul meu pentRu ami aduce aminte de vocea ta ,apoi închid neavînd cuRajul ca sa’ţi voRbesc.
*Nu RegRet că te’am pRivit în ochi.
  După atîta timp RegRet că nu am vRut să iau de bune,sfatuRile anumitoR peRsoane.
*RegRet că am ignoRat.
*RegRet că acum tRebue de una singuRă să’mi aduc amint de noi.
*RegRet că am spus “GATA.UITĂMĂ.”
Î’mi dau seama.Sunt conştientă şi Recunosc că am gReşit,spun că’am făcut,am gReşit,am învăţat,ştiu ce numai tRebue să fac deacum în colo.”
♥ Nu RegRet că păstRez în telefon asta:

“Dacă iubiRea mea s’aR măsuRa ,îţi spun acum dRaga mea, că te iubesc pînă la cea mai îndepărtată stea din cea mai îndepăRtată galaxie din cel mai îndepăRtat univeRs, şi înapoi, şi tot aşa de o infinitate de ori.
Te’ am iubit este tRecutul,
Te iubesc este pRezentul,

ViitoRul ce va fi?
Tot mai mult te voi iubi.La mulţi ani şi să ştii ca te iubesc enoRm de mult , şi te Rog să mă ieRţi dacă am gReşit cu ceva
:-* :-* :-* :-* :-* :- *:-* :-* :-* :- *:-* :-* :-* :- *:-* :-* ( 16 :-* ca la 16 ani)

O viata noua :P

În scuRt timp voi începe o viaţă nouă.

O viaţă nouă,o viaţă alătuRi de peRsoane necunoscute,de pRieteni caRe uneoRi le simţeam lipsa.Am absolvit deja gimnaziul.Nouă ani au tRecut pe neobseRvate alătuRi de vechia mea familie.

Pot spune că sunt feRicită deoaRece am ajuns pînă aici.

Deacum voi avea altă familie,alţi colegi,alţi pRieteni cu caRe î'mi voi petRece timpul.

Î'mi voR fi colegi acei pe caRe pot spune că i'am iubit,am ţinut şi încă ţin mult la ei.De cînd au apăRut în viaţa mea,nu mai meRge nimic monoton,totul s'a pictat în culoRi calde.PRobabil că acel gol caRe eRa înainte de ai întilni s'a completat cu devotament şi pRietenie,cu iubiRe si stimă.

Aş vRea să cRed ca nici o dată nu î'mi va păRea Rău ca i'am cunoscut,că am avut încRedere în ei şi că le'am acoRdat timpul meu.Timp de tRei ani voi fi împReună cu ei,împReuna zi de zi.

Zîmbetul de pe faţa mea va fi datoRită loR.

AlătuRi de ei voi Rîde şi tot alătuRi de ei voi plînge(speR să fie lacRimi de feRiciRe).SpeR ca atunci cînd voi intRa în familia loR să fiu acceptată atît cu plusuRile pe care le am,cît şi cu minusuRile de care nu mă pot debaRas                  Vă pot mulţumi pînă la moment de pRietenia pe care mi'aţi dăRuit'o.    :-*

Tăcere deşartă ..=|

          E un fum dens in jurul meu.Te caut dar nu te gasesc.Te caut din priviri dar nu te gasesc.Am nevoie de imbratisarea ta calda mai mult ca niciodata.Simt nevoia sa te vad.Sa vorbim.Iti simt lipsa.Va trebui sa ma obisnuiesc cu ideea ca atunci cand am nevoie de tine nu esti.De obicei erai langa mine.Dar acum aveam nevoie de un gand bun.Nu ai fost...Nu ai vrut.Nu e nimic nu te pot obloga.Contam pe tine.Am crezut ca..dar nu a fost asa!

        Fumul e foarte dens.Incerc sa merg mai departe dar mi-e frica sa nu ma impiedic.Mi-e frica sa nu cad...mi-e frica sa nu ma lovesc de vechea punte cu amintiri.Vreu sa-ti marturisesc ceva.Va trebui sa ramana intre noi.Iti spun ca...dar mai bine nu.Shhhh...daca vei sti sa privesti,vei afla!

Nu vReau să cResc maRe.

După atîta matematică,m'a luat melancolia..şi î'mi este dor de mine şi de anii cei mai fRumoşi ai copilăriei mele.
Î'mi este dor de copilul din mine,care nu mi se mai arată decît mie.
Î'mi este dor de tot ce am pierdut şi am avut atunci cînd eram copil.
Î'mi este dor de vremurile alea..şi î'mi este dor de mine,cea de atunci.
Doamne cît i'mi e de dor.

Nu vreau să cresc mare,nu vreau..!!!Dar timpul mă împinge înainte luîndu'mi aripile de copil şi dîndu'mi în schimb o minte lucidă,raţională şi rece.
Nimic din ce iubeam nu mai e la fel,chiar dacă eu am impresia că nu m'am schimbat,lucrurile din jurul meu se schimbă cu viteza luminii.Eu se pare că am rămas în urmă şi nu mai găsesc nimic din ce iubeam..se pare că lucrurile au zburat ca  "Păpădia".

Pina la capat,doar in felul meu !!

Zile triste, zile singure sau poate doar eu sunt trista si poate doar eu sunt singura. Cu toate astea zilele triste vin dupa ce tu incepi sa absentezi din viata mea. Desi la inceput nu-mi dadeam seama acum realizez ca e greu. Dupa ceva vreme realizez unde am gresit. Realizez ca atunci cand imi spuneai aia nu e bine chiar nu era bine. De ce mereu tanjim dupa un lucru abia dupa ce il pierdem si nu invatam sa-l apreciem la adevarata lui valoare cand inca il avem?

De ce e lumea asa egoista uneori? Sau poate doar eu sunt cea egoista. Nu mi-a spus-o o singura persoana, dar am zis ca trebuie sa fie o aiureala. Chiar asa era – eram egoista. Ma gandeam la mine mai mult decat la tine, greseam si dupa realizam, scuze nu aveam eu treaba cu ele si tot asa. Toate astea au distrus eforturile noastre de a duce acest lucru mai departe. Toate astea m-au distrus pe mine in momentul de fata. Toate astea ma fac sa fiu acum o persoana singura, care nu prea mai zambeste si care se retine de la orice. Oricum si indiferenta are partile ei bune. Acum am constientizat ca uneori e o greseala sa te destainui in fata unei persoane pentru ca devii vulnerabil. Tot acum am constientizat ca trebuia sa tin cont de tine mai mult, sa las de la mine si mai mult si sa gresesc mult mai putin. E greu sa trec peste, dar o voi face intr-un final pentru ca asta e firea umana. Nu mereu putem pastra ceea ce credem noi ca e al nostru.

sfîrşit de vară, sfîrşit de copilarie...

Soare. Cald. Miros de iarbă proaspăt cosita, sfîrsit de vară.
Liniste… şi pasul devine domol, să nu sperie amintirea.Poruncesc gîndului să tacă, să se intoarcă din drum, să stea cuminte lîngă suflet, ca să-l pot asculta. Inchid ochii, ma văd din nou copil. Intr-o altă lume, alt timp... parcă în altă viată.
La vîrsta magică a întrebărilor...
Cer. Albastru, înalt, de necuprins... Intind mîna spre el, aş vrea să-l ating să fur un pic din culoarea lui... să am petecul meu de cer, doar al meu!
Mîna mea mică, nu-l ajunge… las` voi creşte mare şi voi putea sa-l ating, trebuie să am doar răbdare.... Dar pînă atunci? ... Ei, pînă atunci î'mi fac eu unul, doar al meu, îl închid în camera mea şi... gata. Hm... nu ajung nici la tavan, aşa că mă mulţumesc cu un perete, maaare-alb. Şi albul devine albastru, violet, verde, roşu, galben… pînă se termină culorile din tuburi şi pensula se toceste… dar cerul meu nu e gata! Sunt bune şi fardurile surorii, au multe feluri de albastru, ce minunaţie... uite cum sclipeste cerul meu! Cine are un cer mai frumos?!
Zîmbet fugar in colţul gurii, zîmbet de amintire...
Roşu, roşu de la urechi... ale mele... să nu-i fi plăcut mamei cerul meu? De ce? Doar m'am străduit atît! Şi nici nu am apucat sa-i dau cerului meu norişori pufoşi...
Las` că încerc altă dată, că doar mi-a dat tata toţi pereţii de la garaj şi am mult de lucru ca să-i acoper! Şi culori, multe-multe... cine este cel mai fericit copil ?
Uit repede de roşul urechilor...
Verde. De copac înfrunzit, şi un pic de galben... un pic...
De ce pot copacii atinge cerul? Eu de ce nu am ramuri şi frunze? Vreau şi eu! Şi ramuri şi frunze multe şi flori cu albinute şi vînt care să mă adie... Nu se poate... şi mă cam supăr.
Totuşi, poate un fir de iarbă? Nu. Sunt doar un copil, şi atît !
Ciudaţi sunt oamenii ăstia mari, la ei toate încep cu ‘NU’...
Soare, cald, miros de fîn... sfîrşit de vară, sfîrşit de copilarie...
Î'mi rămîn doar amintirile drept mărturie... şi în clipe de răgaz le dau viaţă. Un zîmbet fugar î'mi luminează privirea, am reuşit pentru o clipă să redevin copilul care am fost cîndva!