Nu vReau să cResc maRe.

După atîta matematică,m'a luat melancolia..şi î'mi este dor de mine şi de anii cei mai fRumoşi ai copilăriei mele.
Î'mi este dor de copilul din mine,care nu mi se mai arată decît mie.
Î'mi este dor de tot ce am pierdut şi am avut atunci cînd eram copil.
Î'mi este dor de vremurile alea..şi î'mi este dor de mine,cea de atunci.
Doamne cît i'mi e de dor.

Nu vreau să cresc mare,nu vreau..!!!Dar timpul mă împinge înainte luîndu'mi aripile de copil şi dîndu'mi în schimb o minte lucidă,raţională şi rece.
Nimic din ce iubeam nu mai e la fel,chiar dacă eu am impresia că nu m'am schimbat,lucrurile din jurul meu se schimbă cu viteza luminii.Eu se pare că am rămas în urmă şi nu mai găsesc nimic din ce iubeam..se pare că lucrurile au zburat ca  "Păpădia".