Am invatat de-a lungul timpului sa zboR cu aRipi de iubiRe, cu aRipi de pRietenie. Sa i'mi constRuiesc vise si speRante si sa cRed in ele. Sa imbRatisez atunci cind sufletul imi spune, sa iubesc faRa sa vReau sa ceR nimic, si, sa i'mi tRansfoRm dRagostea in cuvinte atit de gReu de Rostit altadata. Mi s-a intimplat sa cRed in cei dRagi mai mult decit in mine. Sa ma aRunc in povesti de dRagoste faRa a fi convinsa fiind ca undeva, cindva, ni se va aRata si noua un taRm doaR al nostRu. DaR, de cele mai multe oRi am sfirsit dezamagita. Si nu de cei pe caRe ii iubeam, ci de naivitatea mea cu caRe cRedeam in “pentRu totdeauna”. UneoRi, am Renuntat la vise pentRu cei dRagi, si am facut-o din tot sufletul pentRu ca ii iubeam. AlteoRi am ales sa nu pasesc pe un alt dRum caRe sa ma duca depaRte de ei. Si, nu am RegRetat nici'o clipa. DaR oamenii sunt oameni. Si eu, si ei. Si oamenii gResesc, si oamenii se supaRa, ne supaRa, si oamenii deceptioneaza. Si, poate ca dincolo de iubiRea pe caRe le-o poRt, dincolo de doRul caRe ma mistuie atunci cind i'mi sunt depaRte, dincolo de duReRea pe caRe doaR sufletul meu o cunoaste atunci cind ei pleaca, aR tRebui, totusi, sa pRivesc viata asa cum este, sa Renunt la copilul naiv si imatuR din mine caRe inca mai cRede in basme, si sa invat ca totusi suntem atit de singuRi in lumea asta...